Cu numai cateva decenii in urma, iti asumai un risc mare
mancand delicioasele ciuperci. Le vindeau in piata direct culegatorii,
respectiv oamenii care isi facusera o profesie din a colinda padurile si a
aduna ciupercile, mai ales dupa ploaie, cand acestea cresteau cu o viteza
uimitoare.
Prin anii '30, strazile Capitalei abundau in asemenea
perioade cu femei care-si interupeau obisnuitul comert cu flori si seminte
pentru altul mult mai rentabil. Ele colindau orasul cu cosuri sub brat, cu un
cantar improvizat si cu vesnicul refren: "Hai la ciuperci, hai la
ciupeeeeerci".
Comertul mergea, pentru ca rareori se inampla sa citesti in
ziarul "Universul" ca vreo familie a ajuns in spital intoxicata cu
ciuperci sau, si mai rar, ca alta a ajuns la morga.
Din fericire, problema este astazi pe deplin rezolvata.
Culesul spontan este interzis, ba mai mult decat atat, ciupercile se cultiva in
sere, soiurile sunt selectate, iar riscurile sunt practic excluse. Cu conditia
sa le cumperi din comertul autorizat.
Calitatile ciupercilor
Singurul dezavantaj este pretul. Daca altadata ciupercile
culese din padure aveau un pret derizoriu, astazi cele de pe piata sunt mai
scumpe decat portocalele sau bananele. Dar merita. Au calitati care nu sunt de
neglijat.
Unu. Sunt bune la gust si nu ingrasa. Nu contin nici
grasimi, nici zaharuri, nici carbohidrati. Te saturi fara sa iei la greutate.
Doi. Vin cu un important aport de proteine, atat de
important incat inlocuiesc cu succes carnea.
Trei. Se preteaza a fi gatite in orice fel, atat ca mancare
de baza, cat si la salate sau ca garnitura. Practic, ciuperca poate fi servita
oricum, afara de desert.
Si cum in tara noastra productia si vanzarea de ciuperci se
exercita sub un control sanitar strict, riscurile de altadata sunt excluse, cu
singua execeptie cand noi insine ne-am lasa ispititi de pretul scazut al
culegatorilor din padure, care ofera "ocazii" (nepermis!).
Din natura, ciupercile toxice n-au disparut
In acest caz, riscul exista fara ca pericolul sa fie foare
ridicat: s-a demonstrat ca, din miile de specii de ciuperci cate exista pe
glob, numai 32 din ele contin substante toxice si numai jumatate din acestea au
efecte fatale. Cele mai multe apartin speciei denumita Amanita Phalloides.
Exista in Europa, cateva locuri cunoscute pentru numeroasele
ciuperci otravitoare aflate in paduri, iar unul din acestea este Crimeea. In
aceasta zona sunt identificate 6 specii de ciuperci cu efecte mortale, alte 8
specii care afecteaza grav si adesea iremediabil sistemul nervos si alte 30
specii cu actiune locala.
La noi in tara, nu s-au mai semnalat intoxicatii cu ciuperci
de cateva zeci de ani, desi in mediul rural se obisnuieste culesul ciupercilor
dupa ploaie prin paduri, pentru uzul in gospodarie. Nu ca ar fi ieftin. E chiar
gratis.
N-as incheia fara sa amintesc un caz celebru consemnat de
istorie. Karl von Habsburg, monarh al Sfantului Imperiu (1685-1470), rege al
Ungariei (1711-1740), rege al Spaniei (1703-1740), al Sardiniei, al Siciliei si
al regatului Napoli, a facut o intoxicatie cu ciuperci culese din padure, la 10
octombrie 1740.
Dupa zece zile de suferinte, monarhul a decedat la 20
octombrie 1740, fara ca vreun medic al vremiii sa-l poata ajuta cu ceva.
Moartea monarhului a dus la razboiul de succesiune din Austria si la
dezmemebrarea imperiului, ceea ce l-a determinat pe Voltarie sa faca o remarca,
demna de numele sau: "Iata cum destinul Europei poate depinde de o mancare
cu ciuperci!"
