Amidon – acizi
Digestia amidonului (cereale, cartofi) debutează în cavitatea bucală sub acţiunea amilazei salivare. Acizii împiedică acest proces.
Amidon – proteine
Proteinele necesită, pentru hidroliza lor, suc gastric (care este acid). Acest Ph acid împiedică activitatea amilazei salivare, care acţionează asupra amidonului într-un mediu mai alcalin (bazic). De exemplu, este de evitat, pe cât posibil, asocierea cerealelor sau cartofilor cu brânză, a pâinii cu iaurt.
Amidon – glucoză
Este o asociere între două glucide cu timpi de digestie diferiţi. Nu vă grăbiţi să asociaţi deci, cerealele cu fructe!
Amidon – legume verzi
Legumele verzi nu favorizează, dar nici nu îngreunează digestia amidonului. Sunt însă recomandate aceste asocieri, deoarece legumele verzi aduc vitamine, săruri minerale şi oligoelemente, care ajută utilizarea ulterioară în organism a compuşilor rezultaţi din degradarea amidonului.
Amidon – apă
(Atenţie!) Apa poate dilua sucurile digestive, încetinind digestia amidonului. Totuşi, hidroliza amidonului necesită o anumită cantitate de apă, care ar trebui, însă, să fie deja disponibilă în ţesuturi, deci să parvină organismului în afara mesei propriu-zise, graţie menţinerii unui echilibru hidric sănătos (minim 1,5 litri/zi).
Amidon – lapte
Laptele necesită un mediu acid pentru a fi digerat, fapt care se opune degradării amidonului.
În cazuri extreme, laptele mâncat cu pâine poate provoca chiar şi o indigestie.
Proteine – grăsimi
Grăsimile inhibă secreţia sucurilor digestive, încetinind digerarea proteinelor. De evitat această asociere mai ales în cazul persoanelor obosite.
Proteine – legume verzi
Este o asociere foarte bună. De exemplu: brânză albă cu praz sau ouă (nu maioneză care are grăsimile provenite din ulei) cu dovlecei.
Lipide – amidon
Este compatibilă asocierea grăsimilor cu amidonul, de exemplu cartofi fierţi, amestecaţi cu ulei sau unt uşor încălzit sau cu fulgi de ovăz sau alte cereale.
Lipide – legume verzi
Este o asociere foarte recomandată.
Lipide – Glucoză (fructoză)
Lipidele încetinesc absorbţia glucozei, care este una dintre cele mai rapide. (De aici şi folosirea ei ca substitutent de hrană în urgenţele medico-chirurgicale, când este administrată intravenos). În acest context se recomandă, de exemplu evitarea smântânii îndulcite.
