Din cele mai vechi timpuri, inaintasii nostri au observat
efecte ciudate ale ritmurilor si ale melodiei asupra starii de spirit a
oamenilor si chiar asupra sanatatii. Cei din vechime atribuiau totul unor
proprietati magice ale muzicii, neputand gasi alta explicatie.
Problema unei eventuale terapii prin muzica s-a pus in mod
serios abia prin anii '50 - '60, cand au inceput sa se elaboreze si studii pe
aceasta tema, mai intai in Canada si SUA, iar mai tarziu in Franta.
Totusi, chiar si anterior acestei perioade, fara o baza stiintifica
si fara studii, in Franta s-au incercat procedee empirice de ameliorare prin
efecte muzicale a suferintei soldatilor aflati in convalescenta. Tratamentele
priveau indeosebi afectiunile pe baza psiho-nervoasa: insomnie, depresie,
anxietate, aminteste Pulsplus.
In 1954, inginerul de sunet francez Jaques Jost a produs
senzatie cu studiile sale privind tratamentul prin muzica, elaboarate in cadrul
Laboratoarelor de Encefalografie ale Clinicii de Boli Mentale din cadrul
Facultatii de Medicina din Paris.
In colaborare cu doctorii Guilhot si Garnier el a studiat
problema timp de 18 ani, reusind sa realizeze un test de receptivitate pentru a
stabili pacientii compatibili cu terapia prin muzica.
A fost un important pas inainte, pentru ca intr-o problema atat
de delicata, receptivitatea umana este foarte diferita de la un individ la
altul si orice incercare de a stabili reguli general valabile ar esua.
Asa a ajuns sa se organizeze in 1984 primul Congres Mondial
de Terapie prin Muzica, la spitalul Salpetriere, din Franta.
De atunci, terapia prin muzica este tratata cu toata
seriozitatea ca un procedeu paraclinic, foarte eficient in timpul
convalescentelor, dar - ceva nou - ca mijloc curativ aferent nu numai
situatiilor de tulburari psiho-neurologice. Iata cateva exemple, poate
neasteptate.
Hipertensiunea arteriala
Potrivit cercetatorilor japonezi, hipertensiunea poate fi
ameliorata prin buna dispozitie pe care efectele muzicale o provoaca adesea
spontan. Singura parte delicata este stabilirea de catre specialist a genului
de muzica, indicat pentru fiecare individ in parte, acel gen la care individul
este receptiv.
Experiente de laborator efectuate in Japonia arata ca, prin
selectarea corecta a genului de muzica, hipertensiunea arteriala poate fi
coborata cu 5-6 mm in timp de doua luni.
Explicatia care s-a dat in acest caz este legata de faptul
ca muzica poate induce dezvoltarea hormonului serotonina, care neutralizeaza
hormonii generatori de stres, principala cauza a hipertensiunii.
Combaterea singuratatii
Desi nu este o boala, singuratatea provoaca stari maladive,
adesea grave si uneori cu consecinte greu de suportat, care afecteaza nu numai
sistemul nervos, dar si functionarea multor organe, aparent fara legatura cu o
cauza care le-a produs.
Conform dr. Stephen Palmer de la Univesitatea Berkeley,
California, nu singuratatea in sine este cea care ne afecteaza, ci stare
emotionala creata de aceasta. S-a observant ca adesea starile specifice
singuratatii pot apare in mod bizar la persoane care traiesc intr-un colectiv,
dar care chiar si acolo se simt singure.
Rezulta ca, asa cum constata dr. Stephen Palmer, nu singuratatea
este afectiunea care ne apasa, ci starea emotionala pe care o poate produce
aceasta sau pe care o pot produce alte cauze.
Tratamentele prin muzica au dat in asemenea cazuri
rezultatele cele mai bune, iar muzica indicata este cea clasica, apartinand
scolii baroce. Un exemplu este Vivaldi.
Alzheimer
Studii facute pe loturi de persoane in varsta arata ca cei
care au studiat muzica sau au cantat la instrumente muzicale in copilarie, la
varste de pana la zece ani sunt mult mai putin expusi decat altii sa manifeste
fenomene de dementa senila sau boala Alzheimer, la varste inaintate.
Explicatia consta in faptul ca abilitatile muzicale
castigate in copilarie activeaza pozitiv centre cognitive in creier. Aceste
abilitati raman active si mentin capacitatea cognitiva a varstincilor.
De aici, fireste, nu rezulta o recomandare pentru persoanele
ajunse deja la varsta a treia, dar rezulta sfatul pentru parinti de a cultiva
un minim de formare muzicala a copiilor, carora notiunile elementare in domeniu
trebuie sa le fie la fel de bine fixate in creier, ca alfabetul sau tabla
inmultirii.
